Hinweis: Synkope: ve ausgefallen (Perfekt: -aver- → -ar-, -ever- → -er-).
Kurzübersicht
Aufstellung aller Formen
Präsens Indikativ
| |
Aktiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorifico
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificas
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificat
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificamus
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificatis
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificant
|
|
| |
Passiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificor
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificaris superglorificare
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificatur
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificamur
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificamini
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificantur
|
|
Präsens Konjunktiv
| |
Aktiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificem
|
|
| 2. Person Singular |
superglorifices
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificet
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificemus
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificetis
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificent
|
|
| |
Passiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificer
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificeris superglorificere
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificetur
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificemur
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificemini
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificentur
|
|
Imperfekt Indikativ
| |
Aktiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificabam
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificabas
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificabat
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificabamus
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificabatis
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificabant
|
|
| |
Passiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificabar
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificabaris superglorificabare
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificabatur
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificabamur
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificabamini
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificabantur
|
|
Imperfekt Konjunktiv
| |
Aktiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificarem
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificares
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificaret
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificaremus
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificaretis
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificarent
|
|
| |
Passiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificarer
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificareris superglorificarere
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificaretur
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificaremur
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificaremini
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificarentur
|
|
Futur I
| |
Aktiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificabo
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificabis
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificabit
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificabimus
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificabitis
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificabunt
|
|
| |
Passiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificabor
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificaberis superglorificabere
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificabitur
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificabimur
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificabimini
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificabuntur
|
|
Perfekt Indikativ
| |
Aktiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificavi
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificavisti
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificavit
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificavimus
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificavistis
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificaverunt superglorificavere
|
|
| |
Passiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificatus sum
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificatus es
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificatus est
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificati sumus
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificati estis
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificati sunt
|
|
Perfekt Konjunktiv
| |
Aktiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificaverim
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificaveris
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificaverit
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificaverimus
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificaveritis
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificaverint
|
|
| |
Passiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificatus sim
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificatus sis
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificatus sit
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificati simus
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificati sitis
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificati sint
|
|
Plusquamperfekt Indikativ
| |
Aktiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificaveram
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificaveras
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificaverat
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificaveramus
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificaveratis
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificaverant
|
|
| |
Passiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificatus eram
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificatus eras
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificatus erat
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificati eramus
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificati eratis
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificati erant
|
|
Plusquamperfekt Konjunktiv
| |
Aktiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificavissem
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificavisses
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificavisset
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificavissemus
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificavissetis
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificavissent
|
|
| |
Passiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificatus essem
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificatus esses
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificatus esset
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificati essemus
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificati essetis
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificati essent
|
|
Futur II
| |
Aktiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificavero
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificaveris
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificaverit
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificaverimus
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificaveritis
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificaverint
|
|
| |
Passiv |
|
| 1. Person Singular |
superglorificatus ero
|
|
| 2. Person Singular |
superglorificatus eris
|
|
| 3. Person Singular |
superglorificatus erit
|
|
| 1. Person Plural |
superglorificati erimus
|
|
| 2. Person Plural |
superglorificati eritis
|
|
| 3. Person Plural |
superglorificati erunt
|
|
Infinite
| |
Aktiv |
|
| Gleichzeitigkeit |
superglorificare
|
|
| Vorzeitigkeit |
superglorificavisse
|
|
| Nachzeitigkeit |
superglorificaturum esse
|
|
| |
Passiv |
|
| Gleichzeitigkeit |
superglorificari superglorificarier
|
|
| Vorzeitigkeit |
superglorificatum esse
|
|
| Nachzeitigkeit |
superglorificatum iri
|
|
Imperative
Imperativ I
| |
Latein |
Deutsch |
| 2. Person Singular |
superglorifica
|
! |
| 2. Person Plural |
superglorificate
|
! |
Imperativ II
| |
Latein |
| 2. Person Singular |
superglorificato
|
| 3. Person Singular |
superglorificato
|
| 2. Person Plural |
superglorificatote
|
| 3. Person Plural |
superglorificanto
|
Gerundium
| |
Latein |
Deutsch |
| Nominativ |
superglorificare
|
|
| Genitiv |
superglorificandi
|
|
| Dativ |
superglorificando
|
|
| Akkusativ |
superglorificandum
|
|
| Ablativ |
superglorificando
|
|
| Vokativ |
superglorificande
|
|
Gerundivum
Singular
| |
Maskulinum |
Femininum |
Neutrum |
| Nominativ |
superglorificandus
|
superglorificanda
|
superglorificandum
|
| Genitiv |
superglorificandi
|
superglorificandae
|
superglorificandi
|
| Dativ |
superglorificando
|
superglorificandae
|
superglorificando
|
| Akkusativ |
superglorificandum
|
superglorificandam
|
superglorificandum
|
| Ablativ |
superglorificando
|
superglorificanda
|
superglorificando
|
| Vokativ |
superglorificande
|
superglorificanda
|
superglorificandum
|
Plural
| Nominativ |
superglorificandi
|
superglorificandae
|
superglorificanda
|
| Genitiv |
superglorificandorum
|
superglorificandarum
|
superglorificandorum
|
| Dativ |
superglorificandis
|
superglorificandis
|
superglorificandis
|
| Akkusativ |
superglorificandos
|
superglorificandas
|
superglorificanda
|
| Ablativ |
superglorificandis
|
superglorificandis
|
superglorificandis
|
| Vokativ |
superglorificandi
|
superglorificandae
|
superglorificanda
|
Partizipien
Gleichzeitigkeit (Partizip Präsens Aktiv)
Singular
| |
Maskulinum |
Femininum |
Neutrum |
| Nominativ |
superglorificans
|
superglorificans
|
superglorificans
|
| Genitiv |
superglorificantis
|
superglorificantis
|
superglorificantis
|
| Dativ |
superglorificanti
|
superglorificanti
|
superglorificanti
|
| Akkusativ |
superglorificantem
|
superglorificantem
|
superglorificans
|
| Ablativ |
superglorificanti superglorificante
|
superglorificanti superglorificante
|
superglorificanti superglorificante
|
| Vokativ |
superglorificans
|
superglorificans
|
superglorificans
|
Plural
| Nominativ |
superglorificantes
|
superglorificantes
|
superglorificantia
|
| Genitiv |
superglorificantium superglorificantum
|
superglorificantium superglorificantum
|
superglorificantium superglorificantum
|
| Dativ |
superglorificantibus
|
superglorificantibus
|
superglorificantibus
|
| Akkusativ |
superglorificantes
|
superglorificantes
|
superglorificantia
|
| Ablativ |
superglorificantibus
|
superglorificantibus
|
superglorificantibus
|
| Vokativ |
superglorificantes
|
superglorificantes
|
superglorificantia
|
Vorzeitigkeit (Partizip Perfekt Passiv)
Singular
| |
Maskulinum |
Femininum |
Neutrum |
| Nominativ |
superglorificatus
|
superglorificata
|
superglorificatum
|
| Genitiv |
superglorificati
|
superglorificatae
|
superglorificati
|
| Dativ |
superglorificato
|
superglorificatae
|
superglorificato
|
| Akkusativ |
superglorificatum
|
superglorificatam
|
superglorificatum
|
| Ablativ |
superglorificato
|
superglorificata
|
superglorificato
|
| Vokativ |
superglorificate
|
superglorificata
|
superglorificatum
|
Plural
| Nominativ |
superglorificati
|
superglorificatae
|
superglorificata
|
| Genitiv |
superglorificatorum
|
superglorificatarum
|
superglorificatorum
|
| Dativ |
superglorificatis
|
superglorificatis
|
superglorificatis
|
| Akkusativ |
superglorificatos
|
superglorificatas
|
superglorificata
|
| Ablativ |
superglorificatis
|
superglorificatis
|
superglorificatis
|
| Vokativ |
superglorificati
|
superglorificatae
|
superglorificata
|
Nachzeitigkeit (Partizip Futur Aktiv)
Singular
| |
Maskulinum |
Femininum |
Neutrum |
| Nominativ |
superglorificaturus
|
superglorificatura
|
superglorificaturum
|
| Genitiv |
superglorificaturi
|
superglorificaturae
|
superglorificaturi
|
| Dativ |
superglorificaturo
|
superglorificaturae
|
superglorificaturo
|
| Akkusativ |
superglorificaturum
|
superglorificaturam
|
superglorificaturum
|
| Ablativ |
superglorificaturo
|
superglorificatura
|
superglorificaturo
|
| Vokativ |
superglorificature
|
superglorificatura
|
superglorificaturum
|
Plural
| Nominativ |
superglorificaturi
|
superglorificaturae
|
superglorificatura
|
| Genitiv |
superglorificaturorum
|
superglorificaturarum
|
superglorificaturorum
|
| Dativ |
superglorificaturis
|
superglorificaturis
|
superglorificaturis
|
| Akkusativ |
superglorificaturos
|
superglorificaturas
|
superglorificatura
|
| Ablativ |
superglorificaturis
|
superglorificaturis
|
superglorificaturis
|
| Vokativ |
superglorificaturi
|
superglorificaturae
|
superglorificatura
|
Supina
| Supin I |
Supin II |
superglorificatum
|
superglorificatu
|